Pentru protecția sistemului sanitar, pentru reducerea numărului de decese, guvernul ar putea să cheme la discuții marii industriași români, reprezentanții de seama ai capitalului autohton și să investească sume importante în construirea de spitale provizorii, în industria farmaceutică, în fabricarea de paturi de spital, de ventilatoare, de măști, de costume de protecție, de unități de decontaminare, de pături si lenjerie, de panouri de saparare pentru magazine și unități de lucru cu publicul, de software pentru lucrul la distanță și digitalizarea administrației publice,  în industria alimentară șamd.

Astfel, odată cu scăderea presiunii exercitată asupra sistemului sanitar, am evita și efectele nedorite asupra stării de sănătate a cetățenilor cauzate de reducerea asistenței medicale pentru alte afecțiuni decât cele generate de virus și efectele negative directe asupra stării de sănătate generate de accentuarea sărăciei în segmentele de populație cel mai expuse de reducerea activității economice.

farmec.ro - Livrăm frumusețe!Guvernul ar putea investi masiv în programe de reînpadurire și în agricultura. Am limita astfel dependența de alte țări care se protejează acum și se uită cu mare atenție la utilizarea resurselor proprii.

Sumele importante de bani ce urmează a fi alocate justificat pentru cei care și-au pierdut locurile de muncă și stau acasă ar putea fi utilizate cu aceeași finalitate (asigurarea de venituri pentru cetățeni) sau chiar mai eficient prin comenzi de stat pentru capitalul românesc. Prin măsuri proactive de stimulare a dezvoltării economice.

Ar fi un moment bun să transformăm acesta provocare într-o oportunitate importantă pentru dezvoltarea economică și consolidarea capitalului autohton, a cărui importantă în sănătatea unei societăți și în capacitatea unei țări de a răspunde unei crize majore se relevă cu claritate acum.

Acum se dovedeste inca odata actualitatea clasicilor:
orange.ro„- Stimabili! Onorabili! faceţi tăcere! Sunt cestiuni importante, arzătoare la ordinea zilei… Aveţi puţintică răbdare… […]

– După ce am vorbit dar din punctul de vedere istoric, din punctul de vedere de drept, voi încheia cât se poate mai scurt… […]

– Daţi-mi voie! Termin îndată! Mai am două vorbe de zis. Iată dar opinia mea. Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis! […]

– Dar să-ţi vie stimabilul cu idei învechite, cu opiniuni ruginite, şi să te sperie mereu cu Europa, cu zguduiri, cu teorii subversive… asta nu mai merge… Astfel de opiniuni nu le respect, să-mi dea voie să-i spui… […]

marketing afiliat– Vezi că nu ştiţi! Or, mai întâi şi-ntâi istoria ne învaţă anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, ba chiar dă înapoi, că legea progresului este aşa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe. […]

– Nu voi, stimabile, să ştiu de Europa d-tale, eu voi să ştiu de România mea şi numai de România… Progresul, stimabile, progresul! În zadar, veniţi cu gogoriţe, cu invenţiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiţi opinia publică… […]

– Ei bine! Ce zice soţietatea noastră? Ce zicem noi?… Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! Până când să n-avem şi noi faliţii noştri?… Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, până şi chiar Austria-şi are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săiNumai noi să n-avem faliţii noştri!… Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!”

I.L. Caragiale, 1884


update 13.04.2020

 

 

 

Prezentul articol a fost postat si pe pagina de facebook.
Un cititor a pus o intrebare: „Care sînt marii industriași romăni?”

Raspunsul meu a fost:
„Cum spunea I.L. Caragiale: „Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire”. Cred ca actuala criza sanitara releva, scoate in evidenta cu multa claritate ca, pentru a fi independenti, pentru a avea resursele necesare pentru a administra perioade de criza, avem nevoie de un capital autohton dezvoltat, performant. Apreciez ca pentru perioada urmatoare, sprijinirea si dezvoltarea capitalului romanesc ar trebui sa fie o prioritate nationala.”

Pai tocmai asta este chestiunea, ca „n-avem şi noi faliţii noştri” – capitalul romanesc in Romania este dominat de capitalul strain. Cum am auzit des in ultima perioada in spatiul public de la persoane cu autoritate: „suntem o economie de subcontractori” – lucram pentru brand-uri mari – companii multinationale.

Si atunci, in situatii de criza, guvernul nostru nu prea are la cine sa apeleze pentru resurse de urgenta.

Dar chiar si asa, sunt IMM-uri romanesti care au reusit sa dezvolte afaceri frumoase.
Este acum momentul oportun ca statul, prin comenzi adresate afacerilor romanesti, sa contribuie la formarea marilor capitaluri care sa sustina dezvoltarea si independenta Romaniei?

In ultimile zile se vorbeste despre o posibila criza alimentara in perioada urmatoare.
In acelasi timp a pornit o intensa dezbatere pe tema miilor de muncitori care pleaca pentru munca sezoniera in agricultura, in alte tari.
Acestea m-au dus cu gandul la cateva intrebari si consideratii pe care le-am postat in social media:

„Marketing și afaceri agricole.

Muncitorii români pleacă în Germania, în Italia și în alte țări să muncească în agricultură pentru că economia românească nu poate să-i plătească la nivelul la care sunt plătiți în alte țări.

Cu ceva vreme în urmă am văzut în magazinul nemțesc de cartier ceapă verde – țara de origine – Italia. M-am mirat. Văzusem roșii Olanda, cartofi Egipt, dar … ceapă verde? Parcă e prea mult! Adică o performanță foarte mare a fermierului italian.
Ceapa verde este un produs ieftin și perisabil. Cum a făcut fermierul italian să-și desfacă marfa în piața din România? Adică un țăran român care muncește pe o tarla lângă București și investește munca lui, plus însămânțarea și îngrijirea cepei pe timp scurt nu poate să o transporte până la magazin sau până la depozit cu costuri și profit sub prețul fermierului italian?

Adică pleacă țăranul român în Italia la munci agricole – face ceapă verde pe care eu o cumpăr din magazinul german.
Astfel, îl plătesc pe el la salariul ăla mare de-l primește în Italia, avionul care îl duce acolo și-l aduce înapoi, plătesc pământul italian, amortizarea investițiilor făcute de fermierul italian + profitul lui, motorina și taxa de drum din Italia până în RO, amortizarea autotrenului care face cărăușia, salariul șoferului (sper să fie și el român) + profitul firmei de transport, la care se adaugă cel puțin amortizarea investiției firmei germane care a dezvoltat lanțul de magazine și profitul acestuia.

Și atunci mă gândesc că o investiție în agricultura este o mare oportunitate în RO. Poți să faci ceapă verde. Sau roșii. Le vinzi lejer pe piață cu un profit substanțial plătind forța de muncă a românilor la nivel occidental și vânzând marfa mult sub prețul concurenței – tu nu trebuie să transporți muncitorii cu avionul, nu trebuie să le asiguri casă și masă, nu trebuie să plătești costuri de transport și taxe pentru distante de mii de km pentru a-ți desface marfa.
Și pământul în România este mai ieftin decât cel din Germania sau Italia.

Așa o fi? Care e părerea ta?

Clar – nu mă pricep la agricultură. Din acesta ecuație lipsește ceva.”


Vezi articole cezariulian.ro „Inspiratie Pentru Afaceri” – blog teme business si servicii B2B:

Blog: Despre lobby – Influente in mediul de afaceri Umor: Ce se mai vinde prin târg? – marketing creativ
Blog: ECHILIBRU. Cum sa iei decizii corecte? Blog: Premiere in arbitrajul comercial romanesc
Blog: Analiza cost – beneficiu. Echilibru. Blog: Despre arbitraj comercial – avantaje si practici